Nu, nici noi nu mai credem în Moș Crăciun. Și totuși, experiența de care am avut parte ne cam dă de gândit.
Începuse ca o zi obișnuită de muncă din luna decembrie: fiecare la birou lui, cu ochii în monitor și cu mintea la vacanță. Asta până când a sunat cineva la interfon. Răspunsul la întrebarea plictisită „da, poftim?” ne-a amuzat pe toți. Cică ne vizita Moș Crăciun. O glumă mediocră din partea vreunui curier, ne-am gândit, sau poate o surpriză cam dubioasă pregătită de șefi.
După câteva secunde, la ușă chiar a apărut un domn în vârstă, cu o barbă albă autentică, îmbrăcat într-un costum de Moș Crăciun destul de reușit. S-a prezentat și a început să îndruge o poveste care a stârnit la început doar schimburi de priviri ironice și zâmbete pe sub mustață.
Că ar fi ajuns în București pe la ora 7 dimineața, că ar fi venit tocmai de la Polul Nord să împartă cadouri, că renii sunt slăbiți și nu mai pot zbura, că la noi nu a nins și nu îi alunecă sania pe asfalt, că traficul e îngrozitor și nu se poate strecura printre mașini cu întreg alaiul, că nu știe ce să facă și că a auzit că noi l-am putea ajuta. Cică un biciclist care l-a văzut cum se chinui prin trafic i-ar fi spus să ne caute.
„De 5 ore mă tot chinui să ajung la voi. Reni-mi sunt obosiți și însetați, iar picioarele saniei s-au tocit de tot, nu mai este bună de nimic. Însă cel mai frică mi-e că nu voi putea împărți cadourile la timp.”
Neimpresionat de sarcasmul din răspunsurile noastre, și-a continuat pledoaria. Ne-a rugat să îi dăm niște apă să adape renii lasați în curte și apoi să îl ajutăm să găsească soluția-minune de transport. Curioși dacă într-adevăr există și cum arată mârțoagele cărora el le spune reni, am coborât, sceptici, în curte. A fost momentul în care ne-am dat seama că treaba este mai serioasă decât ne imaginam.
Un Moș Crăciun rămas fără sanie, dar deschis la inovație
8 reni. Adevărați. O parte în curtea asociației, o parte lăsați pe stradă. Și o sanie făcută praf. Da, știm, sună mai degrabă a scenariu de film. Și totuși… erau acolo.
Trecând peste șoc și lăsând deoparte dubiile, am decis să îl ajutăm, oricine ar fi și oricare i-ar fi scopul. I-am explicat că avem un sistem automatizat de bike-sharing, care îi va permite să se deplaseze mai ușor prin capitala supra-aglomerată. I-am făcut un card, i-am dat un abonament și ne-am oferit să îi arătăm cum funcționează mecanismul. Am crezut că nu va accepta o soluție atât de modernă. Ne-am înșelat.
„Chiar dacă sunt bătrân și locuiesc într-o zonă ruptă de lume, trebuie să țin pasul cu schimbările și să mă adaptez. Nu vedeți că toate activitățile din lumea civilizată mă afectează în mod direct? Renii mi-s mai mici ca înainte, căci, iarna, în loc să ningă, plouă. Pământul îngheață și bietele animale nu mai au cum ajunge la vegetație. Fără mâncare și sleiți de puteri, nu mai pot nici ei zbura tot timpul. Iar pe pământ cum să mai mergem cu sania când nu avem strop de zăpadă?”
Și dacă tot a venit vorba despre încălzirea globală, ne-am gândit să profităm. I-am povestit Moșului despre risipa de resurse cauzată de transformarea Crăciunului într-o sărbătoare comercială și am pledat pentru cadouri și brazi din materiale alternative. Ne-a promis că de acum înainte le va povesti tuturor cum să-și „recupereze” adevăratul Crăciun și să-l facă mai verde. Oarecum satisfăcuți, l-am însoțit prin oraș.
Nu în fiecare zi ai ocazia să fii ghidul lui Moș Crăciun
În preajma sărbătorilor, nu mai miră pe nimeni să vadă Moși Crăciuni pe stradă. Prezența lor este atât de comună încât abia dacă se mai fac remarcați. Al nostru însă a întors multe priviri. Poate și pentru că, spre deosebire de alții, se deplasa pe bicicletă.
„Sistemul ăsta al vostru nu-i deloc rău. Să îți poți lua bicicleta dintr-o parte și să o parchezi în alta nu-i puțin lucru, într-un oraș sugrumat de mașini. Asta fără să mai vorbim despre beneficiile mersului pe bicicletă pentru sănătate și nu numai. Oare dacă i-aș monta un ataș, nu aș putea înlocui definitiv sania cu bicicleta? Așa, renii ar avea de tras mai puțin, iar eu m-aș putea deplasa prin orașe și fără ei, lăsându-i să se refacă. Și aș mai și întineri pe zi ce trece!”
I-am promis că îl vom ajuta să găsească o soluție pe termen lung. Până atunci, ne-am bucurat de zâmbetele pe care le-a stârnit prezența lui pe străzile Bucureștiului.
La final, ca să fim siguri că se descurcă și fără noi, i-am făcut cadou niște hărți cu cele mai potrivite trasee pentru bicicliști. Ne-am luat rămas bun și am stabilit să ne vedem după sărbători, pentru a-i înapoia renii. Clar. Omul ori este nebun, ori chiar e Moș Crăciun.
